Pentru credincioşii ortodocşi, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai venerabili sfinţi şi martiri pentru credinţă, supranumit "purtătorul de biruinţă".
S-a născut în Cappadocia (teritoriul Turciei de astăzi), din părinţi foarte bogaţi. În tinereţe a fost ostaş în armata împăratului Diocleţian. La 30 de ani ajunsese deja general în armata împăratului. În acea perioadă, împaratul emisese un decret împotriva creştinilor, promiţând daruri şi cinstiri împărăteşti celor care se leapădă de Iisus Hristos. Gheorghe cel Sfânt şi-a mărturisit credinţa în Iisus în faţa tuturor, refuzând onorurile promise de împărat şi, în ciuda torturilor de tot felul la care a fost supus, nimic nu l-a întors de la credinţa sa. Deoarece a luat apărarea creştinilor, în vreme de mari persecuţii împotriva acestora, Sfîntului Gheorghe i s-a tăiat capul pe 23 aprilie 303.

Cuvântul "paşte" provine din limba ebraică - pesah – şi semnifică trecere. Dacă pentru evrei acest cuvânt semnifică trecerea de la robie la libertate, pentru creştini el semnifică trecerea de la moarte la viaţă. O altă interpretare, răspândită la catolici, este aceea de pascha – passione, de la passione – suferință.

Încondeierea ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiţia românească. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească.

Lăzărelul este sărbătoarea dedicată renaşterii vegetaţiei în cursul primăverii.
Sâmbăta dinaintea Floriilor, numită şi sîmbăta lui Lazăr, se serbează în amintirea celor trei Lazări. Lazăr cel sărac, pomenit de evanghelistul Luca, Lazăr din Betania, fratele Mariei şi Martei, cel înviat de Hristos şi un alt Lazăr, cunoscut sub numele Lăzărel sau Lăzărică despre care se mai spune că „ar fi murit de dorul plăcintelor”.

Cei 40 de Sfinţi din Sevastia este considerată a fi cea mai importantă sărbătoare a lunii martie. În această zi sînt sărbătoriți cei 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia, numiţi în tradiţia populară Mucenicii sau Măcinicii.

Сei 40 de Sfinți Mucenici au fost soldaţi creştini şi au trăit pe timpurile împăratului Licinius, unul dintre acei împăraţi care prigonea creştinii. Se zice, că ei au refuzat să se închine idolilor declarînd în faţa guvernatorului Agricolae că îl vor urma pe Isus Hristos. Revoltat de cele auzite, generalul îi întemniţează pe cei 40 pentru opt zile şi ordonă să fie bătuţi cu pietre, timp în care se spune că Mîntuitorul li s-a arătat întărindu-le astfel credinţa şi pregătindu-i pentru cele ce aveau să urmeze.

Obiceiuri. Tradiţii. Superstiţii. În credinţa populară în această zi se încheie Zilele Babelor, lăsînd loc Zilelor Moşilor. Sărbătoarea a pornit, probabil, de la importanța deosebită pe care oamenii de altădată o acordau cultului moșilor. Moșii reprezentînd, de fapt, sufletele morților. Se credea că aceste suflete patronau viața pămîntenilor, mai ales la pragurile de timp (la cumpenele dintre anotimpuri, adică în preajma echinocțiilor și solstițiilor).

Perioada dintre 1 şi 9 (12) martie este cunoscută în popor sub denumirea de Zilele Babei Dochia sau Zilele Babelor. Românii de pretutindeni celebrează pe 1 martie Ziua Babei Dochia. Aceasta este cunoscută drept o zeiţă agrară foarte bătrână, care îşi găseşte sfârşitul de 1 martie, o dată cu venirea primăverii şi renaşte de Sfinţii Mucenici, pe 9 martie. În mitologia romana, Baba Dochia este asociată cu Hera.

Cu ocazia minunatei sărbători de primăvară – Ziua Internaţională a Femeii, venim cu cele mai senine urări de sănătate, fericire, dragoste adresate splendidelor şi gingaşelor flori de pe acest pământ - mame, soţii, iubite, colege.

Dintre toate sărbătorile de primăvară, sărbătoarea Mărţişorului se evidenţiază printr-un farmec aparte şi prin marea lui frumuseţe. Acest obicei a existat şi există peste tot în spaţiul românesc, la românii din Ukraina şi în alte ţări, în special din arealul balcanic. De-a lungul timpului a fost împrumutat şi de popoarele vecine.

Cu toate că este una dintre cele mai emblematice şi romantice sărbători româneşti, Dragobetele se pare că şi astăzi se află într-o luptă crîncenă cu o altă sărbătoare, importată de peste ocean, Sf. Valentin. Ambele sărbători sunt dedicate celui mai pur sentiment, pe care l-a cunoscut vreodată omenirea: iubirea. Aceste două sărbători, au acelaşi mesaj pentru tinerii care iubesc. Atît Sf. Valentin, cît şi Dragobetele sunt ocrotitorii dragostei pe pămînt. Dar de ce să importăm sărbători, cînd îl avem pe Dragobete, patronul dragostei pe pămînturile româneşti?

Deci, să facem cunoştinţă!

Cine a fost Dragobete?

Luni, 19 decembrie, în sala Palatului Naţional din Chişinău a avut loc Gala Laureaţilor a Festivalului-concurs naţional al interpreţilor cântecului popular „Nicolae Sulac”. Cea de-a patra ediţie a festivalului a adus în scenă noi interpreţi de muzică populară, îndrăgostiţi de tot ce înseamnă folclor şi tradiţie românească.